Lacul Amara este unul dintre cele mai cunoscute și căutate obiective turistice din județul Ialomița. Pe lângă peisajul care îl înconjoară, lacul are și proprietăți terapeutice. Nămolul negru din acest lac, bogat în sare și în foarte multe tipuri de sulfați, are calități terapeutice. Tratamentele cu acest nămol pot ameliora sau chiar vindeca afecțiuni precum cele reumatologice, dermatologice sau hemoroizi. În apropierea acestui lac există mai multe baze de tratament recuperator ce asigură executarea procedurilor de peloidoterapie, hidroterapie, terapie fizică și kinetoterapie. În această stațiune terapeutică, pe malul lacului Amara, este amenajată și o plajă unde cei care vin aici la tratament se pot relaxa.
Lacul Strachina este situat pe Valea Ciorii, pe partea stanga a drumului DN2A Bucuresti-Constanta, in apropierea popasului Strachina. Lacul se intinde pe o suprafata de cca. 1.000 ha, cu o lungime de 8.000 m si o latime de 220 m. Lacul este lipsit de curgere naturala spre Ialomita, fapt care conduce, in conditiile climatice uscate ale Baraganului la acumularea sarurilor spalate de apele de siroire in cuveta lacustra. Din punct de vedere fitogeografic, lacul se inscrie in subzona de vegetatie naturala a stepei mult modificata datorita agriculturii si pajistilor antropice, padurile lipsind de pe malul acestuia.
Orasul de Floci - În istoria economica si politica a statului medieval Tara Româneasca, Orasul de Floci a fost unica asezare urbana din estul Câmpiei Române, în cursul secolelor XIV-XVIII, cu rol de polarizare a activitatii economice din zona si cu rol strategic în controlul granitei de est a tarii. Ca observatie generala, pe toata perioada epocii medievale, dezvoltarea târgurilor si a oraselor din tarile române nu a fost nici uniforma, nici continua. Din cercetarea izvoarelor scrise aflam ca cele mai multe centre urbane ale Tarii Românesti, aflate în diferite faze de evolutie, încep sa fie mentionate din a doua jumatate a secolului al XIV-lea si pâna la mijlocul secolului al XV-lea. Toate acestea se gasesc enumerate în scrisoarea adresata în anul 1431 de Dan al II-lea, domnul Tarii Românesti, catre toate târgurile si vamile tarii, între care sunt mentionati si flocenii. Prima atestare documentara nu constituie însa data de început a unei asezari, rurala sau urbana, ci doar importanta ei, mai ales în cadrul relatiilor comerciale. Informatiile documentare si cartografice atesta din vechime existenta vadului de trecere a Dunarii în dreptul localitatii Vadu Oii, pentru continuarea drumului comercial ce cobora din centrul Europei, prin Transilvania, urmând firul vaii râului Ialomita, spre porturile de la Marea Neagra. Înca din vremea domniei lui Mircea cel Batrân, pe lânga acest vad functiona o vama pentru taxarea produselor vehiculate de negustori si o schela (port) la Dunare pentru corabiile negustorilor care alegeau aceasta cale de transport a marfurilor. Lânga vadul si vama unde poposeau negustorii se formeaza un târg de schimburi de produse, la început periodic, apoi permanent. În jurul acestui târg se va dezvolta mai apoi Orasul de Floci. cititi mai mult
Piscul Crasani - Asezarea de la Piscul Crasani a intrat în atentia lumii stiintifice din anul 1870, primele cercetari fiind realizate de Dimitrie Butculescu, iar rezultatele lor îl vor ajuta pe Cezar Bolliac sa defineasca pentru prima data trasaturile culturii materiale dacice. Reluate în anul 1923, cercetarile arheologice de la Piscul Crasani vor atrage personalitati importante ale arheologiei românesti, precum Ioan Andriesescu, Vasile Pârvan , Radu Vulpe, Nicolae Anghelescu, Nicolae Conovici. Dupa anul 1969 o contributie desebita la cercetarea arheologica a Piscului Crasani au avut-o specialistii Muzeului Judetean Ialomita, coordonati de Institutul de Arheologie din Bucuresti. Cel care i-a consacrat asezarii de la Piscul Crasani un capitol întreg din monumentala sa sinteza istorico-arheologica, "Getica. O protoistorie a Daciei" (1926), a fost Vasile Pârvan. Aceasta devenise o statiune arheologica pilot pentru întreaga lucrare a marelui istoric. "Am hotarât înaintea oricarei alteia saparea statiunii protoistorice de la Piscul Crasanilor, pentru pozitia caracteristica pe care o ocupa în câmpia munteana", scria Pârvan si mentiona ca :"Asezarea de la Piscul Crasanilor, strâns legata de asezarile de padure ca Tinosul, a înaintat în stepa numai cu ajutorul Ialomitei, care constituia o mare artera navigabila (...) E-V si V-E direct cu Dunarea. Astfel Crasanii au alcatuit în chip natural o încrucisare de drumuri: drumul grecogetic E-V, al apei, cu drumul iranian N-S al stepei". cititi mai mult
Podurile Dunarenei - În istoria societatii umane, construirea de poduri a reprezentat de-a lungul vremii un reper relevant, deoarece dezvoltarea schimburilor comerciale si evolutia mijloacelor de transport au impus si dezvoltarea cailor de comunicatie. Realizarea de poduri durabile, într-o diversitate de solutii tehnice, materiale utilizate si parametri caracteristici, a devenit un semn al nivelului de cultura, civilizatie si bunastare al unei natiuni. Dupa aproape 18 veacuri de când Apolodor din Damasc a construit celebrul pod de la Drobeta- Turnu Severin, construirea unui pod de cale ferata, prin care malurile Dunarii sa fie din nou unite si sa permita legatura între Tara Româneasca si Marea Neagra, apare ca o necesitate înca de pe vremea domniei lui Barbu Stirbei (1849-1853), care, printr-o politica moderata de reforme, a sprijinit dezvoltarea retelei de drumuri si construirea de cai ferate. În acest context, înca din anul 1860 a fost construita de catre compania Offenheim linia ferata Constanta – Cernavoda, iar în anul 1879 s-a proiectat linia de cale ferata Bucuresti - Ciulnita – Fetesti. Dupa ce la 10 decembrie 1882 a fost rascumparata linia ferata Cernavoda – Constanta si având în vedere ca era vorba de mari lucrari ingineresti publice, Guvernul României, condus de Ion C. Bratianu, lanseaza în anul 1883 un concurs international pentru proiectarea a doua poduri peste Dunare si Bratul Borcea, la Cernavoda si, respectiv, Fetesti. Din Comisia de adjudecare a ofertelor faceau parte specialisti români si straini în materie, printre care prof. E. Winkler si prof. E. Collignon, iar secretar era Anghel Saligny. cititi mai mult
Popina Bordusani - Situata în Balta Ialomitei, la cca. 2,5 km nord-est de localitatea Bordusani, atât Popina Bordusani cât si comuna Bordusani au avut sansa de a se fi dezvoltat întrun tinut din estul judetului Ialomita pe care Dunarea, prin cele doua brate ale sale – Dunarea Veche (37 km.) si Bratul Borcea ( 44 km.) parca îl îmbratiseaza ocrotitor, daruind o zona de valoroasa biodiversitate, propice dezvoltarii asezarilor omenesti. De altfel, nu trebuie sa uitam ca Dunarea este, prin cei 2857 km si un bazin hidrografic de 817.000 km2, nu numai al doilea fluviu ca lungime din Europa (dupa Volga), dar si un adevarat leagan de cultura si un liant simbolic între secvente ale civilizatiei europene pentru cele 10 tari (Austria, Bulgaria, Croatia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina, Serbia) pe care le strabate. Pentru România, marea însemnatate a Dunarii rezulta din faptul ca 1.075 km. (38% din lungimea cursului) trec pe teritoriul tarii, iar din acestia 37 km. reprezinta granita de est a judetului Ialomita. Popina Bordusani poate fi inclusa fara putinta de tagada între acele locuri în care Dunarea a stimulat evolutii fascinante, de la peisagistica riverana, cu importante caracteristici de unicitate, pâna la marturiile arheologice ale uneia dintre cele mai vechi asezari preistorice din judetul Ialomita, documentata la 7000 de ani. cititi mai mult
Cultura Dridu - Pozitionata geografic în vestul judetului Ialomita, în zona de confluenta a râurilor Ialomita si Prahova, comuna Dridu se afla la 50 km. de capitala tarii, Bucuresti, la 90 km. de resedinta judetului, municipiul Slobozia si la 20 km. de municipiul Urziceni. Împreuna cu satul apartinator Dridu- Snagov , are o suprafata de 8309 ha. Sapaturile arheologice desfasurate pe teritoriul comunei Dridu au adus dovezi de locuire din epoca eneolitica într-o asezare tip tell, cu 11 morminte chircite, fara inventar si care apartin culturii Gumelnita, din epoca bronzului, cu elemente de cultura Glina III si din epoca fierului – cultura Basarabi. Fragmentele de ceramica descoperite, obiectele din silex cioplit, bronz sau fier, reprezentând ciocane, dalti, seceri, topoare, vârfuri de lance, podoabe, statuete zoomorfe de lut pietrificat, oasele de om si animale, ca si pamântul amestecat cu paie folosit la construirea locuintelor sunt marturii arheologice care reflecta transformarile specifice din epocile mentionate petrecute si în aceasta zona de locuire: sedentarizarea comunitatilor umane, economie bazata pe agricultura, cresterea animalelor, dar si inventarea mestesugului ceramicii si al prelucrarii materiilor prime. Civilizatia geto-dacica (sec.III-II î.e.n.) este si ea reprezentata prin dovezi arheologice, dar cele mai importante marturii apartin civilizatiei medievale timpurii. Procesul complex de uniformizare a civilizatiei locale specifice populatiei straromânesti din secolele VIII-XI a dus la aparitia unei noi culturi materiale si spirituale în spatiul balcano-dunarean, care va fi denumita de istorici, „cultura Dridu” si va îmbogati fondul cultural si etnic al poporului român. cititi mai mult