Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română - Bd. Regele Ferdinand I - Datare : Construcţia catedralei a început în 1936, având autorizaţia de construcţie 22.06.1936 şi a fost terminată în anul 1946. Stil arhitectural - Stil moldovenesc cu unele elemente eclectice. ; Datorită stilului tradiţional moldovenesc („sinteza moldavă”, cum l-au numit unii cercetători) care prelucrat creator mai multe influenţe diferite, dar a fost puternic marcat de stilul gotic, clădirile aparţinând acestui stil prezintă o siluetă elansată, complet diferită faţă de cea a nereuşitelor edificii ortodoxe ridicate la Timişoara în perioada interbelică. int catedrala-smallBiserica reprezintă un fericit „cap de perspectivă” al Pieţei Victoriei din faţa sa. Stilul edificiului nu este complet străin de arhitectura anilor 1900 din piaţă, caracterizată de asemenea prin jocul amplu al acoperişurilor. Ea contrasteză în mod reuşit cu marele arc de triumf al teatrului, creind o tensiune plastică, ce aduce noi valori scenografice spaţiului urban. Spaţiul interior are de asemenea o elansare elegantă. Proiectul de arhitectură a fost întocmit în urma câştigării unui concurs naţional de către prof. arh. Ion D. Trajanescu, constr. antrepren. Ing. Tiberiu Eremie.
Palatul Culturii - Opera Română Timişoara şi cele trei teatre de stat din Timişoara - Teatrul Naţional Timişoara – Opera Română Timişoara – Teatrul German de Stat – Teatrul Maghiar 'Csiky Gergely" (toate aceste instituţii sunt găzduite de Palatul Culturii din Timişoara)
Adresă : Str. Mărăşeşti 2 ; Str. Alba Iulia 2
Denumiri istorice şi datare : În 1872 – 1875 se construieşte ansamblul teatrului sub numele oficial de „Teatrul Franz Joseph”, conţinând şi hotelul „Kronprinz Rudolf, „reduta” (sala de dans şi de festivităţi), un restaurant şi o cafenea. Arh. Fellner şi Helmer, cea mai mare firmă de proiectat teatre din acel timp. A construit 48 de teatre. Pe teritoriul actual al României a construit şi teatrele din Oradea, Cluj şi Iaşi. În vecinătatea ţării noastre a construit teatrele din Szeged, Cernăuţi, Odesa şi Sofia. palatul culturii vechi-smLa 1 mai 1880 clădirea arde şi este „reconstruită” 1880 – 1882, se pare în acelaşi stil. În 1920 arde din nou. Este reconstruită 1923 – 1928 (mai ales interiorul). Arh. Duiliu Marcu .Între 1934 – 1936 faţada principală este modificată fundamental. Arh. Duiliu Marcu. În 2003 suprafeţele laterale ale faţadei principale îşi recapătă înfăţişarea iniţială. Stil arhitectural .Teatrul iniţial a fost construit în stil eclectic istoricist, tipic pentru a doua jum. a sec. al XIX-lea. Autorii afirmau că ar fi utilizat unele elemente oferite de “Renaşterea Italiană” târzie, aşa cum se întâmpla în arhitectura eclectică a sec. al XIX-lea. Între 1923 – 1928 interiorul este refăcut în stil neoromânesc. Doar cele trei arcuri de intrare de la parter sunt înlocuite cu o poartă de intrare mai amplă; la nivelul acoperişului se construieşte un rezervor de apă, rezolvat sub forma unei cupole în stil Napoleon III. Restul faţadei rămâne neschimbat. Între 1934 – 1936 faţada principală este modificată fundamental, prin construirea unui arc uriaş în stil modern. Cele trei arcade istoricist–eclectice de la etajul I sunt înlocuite cu 3 arcade în stil neobizantin.
Palatul Dauerbach - Str. N. Paulescu 1, Str. Goethe 2 - Stil arhitectural - Stilul anilor 1900, curentul szeceszió. Unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului anilor 1900 din Timişoara. Impozantul ansamblu, mărginit de trei străzi, se remarcă prin volumele masive şi unduite ale acoperişurilor.
Palatul Merbl - Str. N. Paulescu 2 - Stil arhitectural - Stilul anilor 1900, curentul szeceszió. - Arh. şi constr. Arnold Merbl - Complexul Piarist : Adresă : Piaţa Regina Maria 1
Construit între 1908 – 1909 - Stil arhitectural - Stilul anilor 1900, curentul szeceszió. - arhitect Alexander Baumgarten, - constructor Arnold Merbl, - diriginte de lucrări şi coautor al proiectului arh. László Székely. Unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului anilor 1900 din Timişoara. Impozantul ansamblu este flancat de trei străzi importante ale centrului actual al Timişoarei. piaristi-smallLa biserică se remarcă elementele eclectice şi de istorism – de ex. contraforţii falşi ai turnului, sau coiful conic al turnului. Totuşi este singura biserică din Timişoara care se înscrie în mod clar în „arhitectura 1900” - căci, chiar şi în acea perioadă, pentru biserici erau preferate neogoticul sau neoromanicul, fiind mai sobre şi mai impunătoare (forme deja „verificate”). Aspectul Secession se menţine în bună parte şi în interiorul bisericii. Intrând în curtea complexului (dinspre Bvd. Republicii) se observă dispunerea interesantă a bisericii în cadrul complexului piarist: nava şi corul bisericii sunt dispuse oblic faţă de corpurile de clădire învecinate, făcând cu acestea un unghi de 45 grade şi înaintând spre centrul curţii
Fostul Palat al Băncilor Bănăţene - Hotel Timişoara (aripa veche) - Adresă : Str. Mărăşeşti 1
Palatul Băncilor Bănăţene, denumit apoi Pension Central - Stil arhitectural - Stil modern, curent eclectic. Marele fronton care încoronează faţada dinspre Piaţa Victoriei este “inspirat” de arhitectura barocă, tipică satelor şvăbeşti bănăţene.
Palatul Lloyd : Adresă - Piaţa Victoriei 2 - Stil arhitectural - Stilul anilor 1900, curentul szeceszió. - Arhitect: Lipot Baumhorn, - Constructor: Arnold Merbl
Castelul Huniade : Adresă - Piaţa Huniade 1 - Datare, denumiri şi funcţiuni istorice - 1307 – 1315 (sau 1314) Carol Robert de Anjou, regele Croaţiei, Dalmaţiei şi Ramei, din 1308 şi rege al Ungariei, construieşte „cu meşteri italieni” (cf. tradiţiei istorice) un castel din cărămidă, amplasat în mare parte în curtea edificiului de astăzi.1315 – 1323 (1316 – 1318, sau 1325 după alte surse) - castelul serveşte ca reşedinţă regală.Ulterior serveşte ca sediu comitelui de Timiş. - reconstruit în vremea comitelui Pippo Spano de Ozora (Filippo Buondelmonti degli Scolari n. 1369, +1426).1443 - deteriorări în urma un cutremur puternic .1443 – 1447 Ioan de Hunedoara îşi stabileşte reşedinţa la Timişoara şi reface castelul (arh. Paolo Santino da Duccio ?).1551 – 1552 lucrări de fortificare realizate de arhitecţi militari italieni. De atunci datează conturul în plan al bastioanelor de pe colţurile de sud-est şi sud-vest ale clădirii.Bombardat în timpul asediilor din 1551 şi 1552. După 1552 reconstruit, sediul paşei şi al aparatului administrativ şi militar al Eyaletului de Timişoara (un eyalet era cea mai mare unitate administrativă în care era împărţit Imperiul Otoman. Termenul „paşalâc”, utilizat în română, nu există în limba turcă). 1716 - bombardat în timpul asediului. 1727 - lucrări de reconstruire. Transformat în arsenal şi cazarmă de artilerie. 1849 - bombardat în timpul asediului. 1856 – terminat de reconstruit, dobândind forma actuală. 1919 – 1947 „Cazarma Bănăţenă” a Regimentului 7 Pionieri şi a Regimentului 6 Artilerie Grea. Din 1948 - până în prezent sediul Muzeului Banatului.
Palatul Baroc : Adresă :Piaţa Unirii 1, Str. Mercy 6 - Palatul înglobeaza clădirea Oficiului Minier existentă în colţul de nord-vest în 1734. În acelaşi an pe str. Mercy 6 era amplasată Casieria de Razboi. În 1746 - 1758 erau costruite numai 2/3 din latura de nord actuală. În partea de est a cladirii actuale se afla o gradină. În 1752 aici funcţiona Casa Camerală. În 1754 clădirea adăpostea şi locuinţa preşedintelui “Administraţiei Ţării” (a „landului Banat”). În 1779 - Casa Comitatului (probabil având forma actuală). În 1848 – 1860 Sediul “Ţării (landului) de Coroană-Voivodina Sârbească şi Banatul Timişean” (temporar în aşteptarea finalizării Palatului Dicasterial). Începând din 1860 devine din nou - Casa Comitatului. Între 1885 – 86 se refac mansarda şi feroneria, arh. Jacques Klein. Din 1919 palatul devine prefectură a judeţului Timiş-Torontal. La mijlocul sec. al XX-lea găzduieşte Institutul Agronomic. Începând din 1979 clădirea este restaurată ca muzeu, arh. Serban si Doina Sturdza. Începând din 1984 Muzeu de Artă 21.12.2006 Inaugurare ca Muzeu de Artă al Banatului (practic restaurarea a durat 27 de ani şi nu este încă nici în prezent terminată 100%). Stil arhitectural - Baroc austriac, unele detalii rococo. Adăugirile din secolul al XIX-lea au fost înlăturate în cursul restaurării din secolul al XX-lea. Parterul este tratat ca un soclu cu bosaje, care sustine etajul I si II. Etajele prezinta o fatada ritmata de pilastri pe doua niveluri (formand asa numitul „ordin colosal“ = pe mai multe niveluri), cu capitele de factură corintică, constituind o compozitie tipica pentru arhitectura palatelor baroce vieneze din secolul al XVIII- lea.
Domul Romano-Catolic : Adresă :Piaţa Unirii 12 - Biserica Principală, Hauptkirche - Stil arhitectural - Baroc austriac, tipic pentru „ctitoriile imperiale”. Turnurile sunt asemănătoare cu cele ale Bisericii Sf. Treime din Salzburg, proiectată de către Johann Bernhard Fischer von Erlach (tatăl), unul dintre cei mai de seamă arhitecţi în slujba Habsburgilor. În ansamblu, volumul domului este mai echilibrat decât al acelei biserici. Multe elemente de limbaj ale domului amintesc de stilul lui Joseph Emanuel Fischer von Erlach (fiul), care de asemenea a jucat un rol important la proiectarea unor „ctitorii imperiale”. Unele surse afirmă că domul timişorean ar fi fost realizat pe baza unui „plan tip” al acestuia din urmă. La 14.03.1736 căpitanul inginer Kaspar Dissel din Timişoara prezentase trei variante pentru construirea domului, de aceea unele surse sugerează, că el ar fi autorul domului. O altă sursă îl numeşte pe vienezul Johann Jakob Scheiblauer, ca fiind proiectantul domului. Remarcabilă este faţada principală, ritmată de pilaştri, ionici la partea inferioară şi corintici la cea superioară. Triplarea muchiilor pilaştrilor conferă contururilor vibraţia şi ritmul caracteristic alcătuirilor baroce. Curbura concavă a corpului central al faţadei, forma curbă a frontonului acestuia, unduirea acoperişurilor turnurilor şi al ediculului de intrare sunt elemente de limbaj arhitetural tipice compoziţiilor baroce.
Palatul Episcopal Ortodox Sârb : Adresă : Piaţa Unirii 4 - Reşedinţa episcopului ortodox. În 1865, la despărţirea ierarhică dintre români şi sârbi, complexul rămane al Comunităţii Sârbe. Astăzi îşi are aici sediul Episcopia Ortodoxă Sârbă. episcopia sarba-2014-smStil arhitectural. Clădirea a fost executată în stilul baroc austriac. În prima jumătate a sec. al XIX-lea axul principal era marcat la nivelul acoperişului de un fronton în stil baroc. În jurul anilor 1900 frontonul nu mai exista, poate în urma daunelor produse clădirii la asediul din 1849. In urma comenzii proprietarului, arh. László Székely reconstruieşte faţada clădirii în stil asa-zis „neosârbesc”, aut. de construire 16.08.1905, aut. de folosire 7.10.1906. Determinant pentru expresia plastică a clădirii este frontonul care marchează la nivelul acoperişului axa de simetrie, utilizând unele detalii tradiţionale ale arhitecturii de cult sârbeşti şi ruseşti.
Biserica sarbeasca : Adresă : Str. Ungurianu 12 - 1744 – 1748 se construieşte Biserica (Catedrala) Episcopală Ortodoxă, pe amplasamentul vechilor fortificatii existente in sec. al XVI-lea si demolate dupa 1740. Turnurile existente in anul 1760, acoperite cu tablă de aramă, au fost supraînălţate în anii 1791-1792. Până în 1865, la despărţirea ierarhică dintre români şi sârbi, edificiul a fost Biserica (Catedrala) Episcopală Ortodoxă – mai exact Episcopia Ortodoxă a Timişoarei făcea parte din Mitropolia de la Sremski Karlovac. - Stil arhitectural : Cladirea este executată in stil baroc, cu unele elemente clasiciste, datorate poate unor refaceri de la incep. sec. al XIX-lea. Faţada principală, orientată către str. Ungurianu este predominant clasicistă, cu unele elemente baroce. Tipică acestui stil este ritmarea faţadei prin pilaştri dorici la parter, ionici la etajul întâi şi corintici la etajul doi. Edificiul a fost restaurat si in 1903, 1962-1964, 1982-1983 si 1993-2007.
Casa Brück : Adresă - Str. Mercy 9 - 1758 - prima casă existentă aici cu parter si etaj. Clăd. actuală: Salamon Brück - aut. construire 16.04.1910, aut. folosire 18.06.1911. Denumiri şi funcţiuni istorice : 1828 - proprietar Peter Zivkovich (Zsifkovits, Jivcovici ). Farmacia „la Crucea de Aur“, demolată. Stil arhitectural : Clădirea iniţială baroc austriac. Clădirea actuală în stilul anilor 1900, curentul szeceszió. Arh. László Székely, constr. arh. Arnold Merbl. Parterul si etajul I constituie un soclu pentru cele două etaje superioare, având formele caracteristice arhitecturii anilor 1900. Etajul I prezinta balcoane inchise cu pereţi cortină vitraţi, tipici pentru curentul Art Nouveau. Bovindoul pe doua niveluri si formele „jucate“ ale acoperişului caracterizeaza curentul „szeceszio“. Monumentul Sfintei Treimi este poziţionată în mijlocul Pieţei Unirii; este considerat a fi cel mai reuşit monument de artă plastică barocă din Timişoara. Se bănuieşte (pe baza analogiilor stilistice cu alte lucrări) că este o creaţie a sculptorului vienez Georg Raphael Donner. Comanditarul a fost consilierul Anton Deschan von Hansen. A fost adusă la Timişoara de la Viena în 1740. Motivaţia monumentului (care trebuie să fi costat o sumă mare, într-un oraş care era încă departe de prosperitate) era comemorarea problemelor capitale ce loviseră Timişoara în timpul războiului cu turcii din 1737-1739. Asemenea monumente sunt foarte des întâlnite în perioada barocă în spaţiul catolic din Austria şi sudul Germaniei. Baza monumentului este un soclu cu trei laturi; pe fiecare latură se află reliefuri figurative reprezentând într-o manieră barocă epidemia de ciumă, foametea şi războiul. Pe colţurile soclulului – mai exact pe console sprijinte pe volute, sunt postate statui ale sfinţilor Rochus, Sebastian (cel cu săgeata) şi Karl Borromeus. Urmează o coloana în sine; la baza ei se află reprezentat Sf. Ioan de Nepomuk, sub el se află Sf. Rozalia. La aceeaşi înălţime cu Sf. Nepomuk, însă pe celelalte laturi ale coloanei, se află regele David şi Sf. Barbara. Coloana se termină cu un capitel ionic, pe care tronează Sfânta Treime.
Fostul han "La Cei Sapte Principi Electori" - lenau mic-smallFostul renumit han şi cafenea „La cei Şapte Principi Electori” adăposteşte azi Liceul Nikolaus Lenau, clasele I-IV, mai este denumit de aceea "Lenau Mic". Clasele V-XII ale liceului sunt situate în imediata apropiere, pe str. Gheorghe Lazăr. Adresă : Piaţa Unirii 7 ; Datare : 1752 - prima casă existentă aici, cu parter şi etaj, aparţinea lui Leopold Kayser, maistru brutar. Denumiri şi funcţiuni istorice : 1828 - proprietar Andrei Constandinovici (Andreas Constadinovich).1854 - Croitoria Anton; - în sec. XIX - renumitul han şi cafeneaua „La cei Şapte Principi Electori” ; - în jurul anilor 1900 - Hotel Bristol ; - în sec. al XX-lea - a adăpostit numeroase firme comerciale, redacţii ;- din 1960 spaţii ale Şcolii Medii Nr. 2 – denumită azi Liceul Nikolaus Lenau : Stil arhitectural : Iniţial baroc austriac, refăcut în stilul anilor 1900, curentul szeceszió. - La mijl. sec. al XX-lea ornamentele au fost îndepărtate. În 1995 – 1996 se execută faţadele actuale în stil istoricist simplificat, arh. Lucia Pfaff.
Muzeul de Artă Timişoara - Muzeul de Artă Timişoara - Piaţa Unirii nr. 1 - Timişoara 300085 - Tel: +40 256 491592 - Fax: +40 256 491582 ; muzeuldeartatimisoara@gmail.com ; www.muzeuldeartatm.ro ; Marţi – Duminică: 10-18
Muzeul este găzduit de Palatul Baroc, una din clădirile reprezentative ale Timişoarei, construită în stil baroc în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Piaţa Principală a oraşului (acum Piaţa Unirii). Motivele decorative exterioare trădează o strânsă filiaţie vieneză, remarcându-se similitudini cu Palatul Kinsky. 1-palatul baroc-interior-smallClădirea, aflată într-un proces important de restaurare, a fost redată publicului în anul 2006, o dată cu înfiinţarea Muzeului de Artă Timişoara. Istoricul colecţiei de artă se împleteşte nemijlocit cu începuturile Muzeului Banatului, înfiinţat în anul 1872. Patrimoniul s-a constituit în a doua parte a secolului al XIX-lea, când Ormós Zsigmond, colecţionar şi istoric de artă, a donat întreaga sa colecţie comunităţii. Completat prin achiziţii şi donaţii, patrimoniul cuprinde astăzi peste 8000 de piese: pictură, sculptură, artă decorativă şi grafică. Una dintre expoziţiile principale o constituie colecţia pictorului Corneliu Baba, cu peste 80 de lucrări semnate de maestru în diverse perioade ale creaţiei sale.Tendinţele artistice ale Timişoarei anilor 1960 – 1980 sunt surprinse în Colecţia de Artă Contemporană, cu exponate provenind din creaţiile grupurilor 111 şi Sigma (C. Flondor, S. Bertalan, P. Cotoşman), ale sculptorilor P. Neagu sau P. Jecza, sau ale pictorilor J. Podlipny, C. Radovan şi alţii. Colecţia de artă decorativă cuprinde numeroase exponate de secol XIX, provenind îndeosebi din Banat; prin diversitatea lor stilistică acestea reflectă gusturile şi orizontul cultural local, având o mare valoare documentară. Galeria de Pictură Europeana îşi are nucleul în colecţia Ormós şi cuprinde în primul rând lucrări ale unor artişti europeni din secolul al XVI-lea până în secolul al XX-lea.
Costul unui bilet de intrare - 10 lei - Elevii, studenţii şi pensionarii au gratuitate.
Palatul Episcopiei Romano-Catolice - Adresă : Str. Augustin Pacha nr. 4 ; Datare, denumiri şi funcţiuni istorice ; Clădirea era în construcţie începând din 1743. În anul 1746 – 47 apar pe planurile oraşului colţurile de nordvest şi de sudest ale edificiului actual. În 1748 - apare planul complet al clădirii. În 1752 - construcţia încă nu era terminată. Se numea Casa Camerală Nouă şi adăpostea “Serviciul de Contabilitate”. poarta baroc-smÎn 1758 - se numea Casa Provincială Nouă, colţul din nord-est fiind deja locuit de către episcopul catolic, în rest funcţiuni administrative. Din 1783 reşedinţă definitivă a episcopului catolic
Bastionul Theresia - Adresă : Str. Hector ; Datare : Cetatea nouă a Timişoarei a fost construită între 1732-1761 şi avea nouă bastioane. „Bastionul Theresia” a fost primul bastion construit şi este singurul care nu a fost demolat la începutul sec. al XX-lea. Apare pe planuri începând din 1732. Pe planul din 1734 apare ca fiind complet terminat. La început se numea "Ravelinul Depozitului de Alimente" (element de fortificare), iar în anii 1744 – 1745 - primeşte numele „Bastionul Theresia”, în cinstea reginei Maria Theresia. Stil arhitectural : Corespunde tipului de fortificaţii cu trei „inele” fortificate, caracteristice primei jumătăţi şi mijl. sec. al XVIII-lea. Fortificaţiile anterioare anului 1707, din vremea lui Vauban, nu au avut inelul al treilea.
Memorialul Revoluţiei din Decembrie 1989 : Adresa -Str. Oituz nr. 2B , Timişoara ; Tel: +40 256 294936 ; asocmemrev@clicknet.ro ; www.memorialulrevolutiei.ro
INTRAREA ÎN MUZEU SE FACE DE PE STR. OITUZ
Deschis: Luni – Vineri: 8-16
Sâmbătă: 10-14
Bilet de intrare: adulţi 10 lei ; copii, pensionari, studenti 5 lei
Casa "La Trompetist" ; Adresă :Str. Augustin Pacha 6 ; Datare, denumiri şi funcţiuni istorice - Pe planul din 1746 – 1747 apare doar zidul exterior de la colţul dintre Str. Pacha şi Eugeniu de Savoya. În 1752 - casa aparţinea judelui urban Anton Seltmann. Se pare că de atunci funcţiona şi ospătăria şi hanul „La Trompetist”, conduse de un fost trompetist militar. Hotel şi restaurant în sec. al XIX-lea. Reconstruit şi supraetajat la sfârşitul sec. al XIX-lea. În prezent clădirea are locuinţe la etaj, iar la parter e deschis un restaurant. Stil arhitectural :Probabil iniţial baroc. Astăzi stil eclectic istoricist. Ferestrele sunt încadrate de pilaştri clasicişti, ionici la etajul I şi corintici la etajul II, şi încoronate de decoraţiuni neobaroce la partea superioară.
Monumentul Sf. Maria şi a Sf. Nepomuk ; Denumiri: Monumentul are două denumiri – utilizate în acelaşi timp: "Monumentul Sfintei Maria" şi "Monumentul Sfântului Nepomuk". Ambele sunt (şi erau) corecte, dar puteau da nastere la confuzii: mai exista o "Maria", destul de celebră şi ea, se găseşte în piaţa omonimă din Iosefin, şi de asemenea un Nepomuk mai gasim lângă biserica catolică Millennium din Fabric. De aceea e numit cel mai des "Monumentul Sfintei Maria şi a Sfântului Nepomuk".
Comenduirea Garnizoanei Timişoara ; Adresă : Piaţa Libertăţii 5 - Datare, denumiri şi funcţiuni istorice :În 1727 apare deja pe planurile oraşului. Este numită “Generalatul Nou”. Dacă clădirea era deja tencuită în interior, înseamnă că aici a locuit contele de Mercy începând din 1727. În 1752 avea la partea din faţă, dinspre piaţă două caturi şi o locuinţă la mansardă. Pe planurile detaliate din acel timp apare ca o casă cu un etaj şi mansardă. La parter erau bucătăria, grajdurile, camerele pentru servitori şi ordonanţe. La etaj erau încăperi de locuit, spaţii de reprezentanţă şi arhiva. La mansardă erau încăperi de locuit şi depozite. În zona acoperişului, cele trei travei marcând intrarea de la parter, erau accentuate printr-un fronton triunghiular. Frontonul apare şi pe gravurile de după 1853. Dar mansarda nu mai exista, poate ca urmare a distrugerilor din timpul asediului din 1849 (poate că acoperişul a ars în timpul bombardamentelor de artilerie). Pe fotografiile din anii 1880 -1900 frontonul din zona etajului nu mai apare. În schimb se construiesc la parter trei arcade (în dreptul intării şi în dreapta şi stânga acesteia), peste care se amenajează o terasă la etajul I. Astăzi numai arcada din mijloc, prin care se accede în clădire, se mai păstrează. Celelalte două, din dreapta şi din stânga, au fost închise. Stil arhitectural : Iniţial în stil baroc. Se mai păstrează pe faţada dinspre Str. Alba Iulia unele elemente baroce la unele ancadramente ale ferestrelor.
Sinagoga din Cetate : Adresă - Str. Mărăşeşeti 6 ; Datare ;1862 – 1865 ; Arh. Ignatz Schumann din Viena ; Stil arhitectural - Stil eclectic istoricist, tipic pentru a doua jum. a sec. al XIX-lea, utilizând ornamente ale „arhitecturii maure” şi decoraţii simbolice, specifice pentru cultul mozaic.
Cazinoul Militar : Adresă - Piaţa Libertăţii 7 ; Datare, denumiri şi funcţiuni istorice - 1744 - s-a iniţiat execuţia corpului de pe str. actuală Brediceanu, la colţ cu str. Mărăşeşti. Între anii 1746 – 1747, acolo unde se află astăzi faţada principală a edificiului, încă se mai afla fosta „Moschee a Silahdarului”. În 1752 se numea Casa Comandantului. Abia pe planul oraşului din 1788 corpul de clădire cu faţada cazinoului spre piaţă apare ca fiind complet construit. Stil arhitectural - Edificiul este reprezentativ pentru faza târzie a barocului.
Piaţa Sf. Gheorghe - sf gheorghe-smEste una dintre pieţele vechi ale Timişoarei. Din păcate, modificările survenite imediat după defortificarea oraşului (acest proces a avut un corespondent şi în Cetate, în ideea modernizării tramei stradale) au văduvit piaţa de elementul principal – asa-zisa „biserică a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune că biserica exista încă dinainte de ocupaţia turcească – pe timpul stăpânirii otomane fusese transformată în moschee.
Palatul Deschan - Adresă : Str. Proclamaţia de la Timişoara 5 - Datare : Început a se construi circa 1735 (în 1734 încă nu exista). În 1752 - aparţinea consilierului Camerei Aulice Ungare von Deschan (de Jean), care a fost probabil şi comanditarul iniţial alcasei. În 1802 (sau1810 după alte surse) - corpul de casă de pe latura de sud, cu intrarea principală, este reconstruit. 1828 – aparţinea lui Georg Mancziarly (Manzsarly pe alte documente). Stil arhitectural - Laturile de nord, de est şi de vest păstrează volumetria iniţială, cu două niveluri, tipică pentru construcţiile urbane din barocul provincial austriac. A fost una dintre cele mai mari clădiri particulare din secolul al XVIII-lea. Corpul dinspre str. Proclamaţia de la Timişoara a fost reclădit în stil clasicist. Parterul funcţionează din punct de vedere plastic ca un soclu pentru „colonada” formată din patru semicoloane aparţinând ordinului corintic „colosal” (adică pe 2 niveluri, la et. I şi II) şi pentru pilaştrii, de asemenea corintici „colosali”, atât cei de pe faţada principală, cât şi cei de pe faţadele laterale ale edificiului.
Palatul Dicasterial : Adresă - Piaţa Ţepeş 2A, Str. Eugeniu de Savoya 2, 2A ; Datare - În 1727 pe acest amplasament se afla o cazarmă, denumită apoi Casa Administraţiei Camerale, în care în anul 1752 locuia şi episcopul catolic. Fiind construită înainte de trasarea noului sistem rectangular de străzi, această clădire parter era „rotită” faţă de reţeaua străzilor din cetate. Între 1754 – 1758 s-a mai adăugat şi Depozitul de Făină al cetăţii. Între anii 1855 – 1860 se construieşte Palatul Dicasterial. Stil arhitectural : Stil romantic, cu elemente de Renaştere Toscană (în speţă florentină). Se utilizează elemente de limbaj arhitetcural utilizate şi la Palazzo Strozzi şi la Palazzo Pitti din Florenţa. Tipic pentru edificiile realizate după 1849 este faptul că ele au trei până la patru niveluri, depăşind cu mult, ca dimensiuni, ţesutul urban de croială mai măruntă din restul cartierului Cetate. Prin proporţiile şi dimensiunile sale uriaşe, ea oglindeşte statul neoabsolutist, instaurat după înfrângerea Revoluţiei.
Prefectura - Adresă : Bd. Revoluţiei din 1989 nr. 17 ; Datare şi funcţiuni istorice : 1938 – 1943 :Arh. Victor Vlad şi colaboratorii, constr. Constantin Purcariu. În timpul „Dictaturii Regale” România a fost împărţită în „ţinuturi”. Edificiul urma să fie sediul ţinutului Banat – Crişana. Ulterior a fost sediul administrativ al Regiunii Timişoara, denumită mai târziu Regiunea Banat. După ce Ceauşescu a desfiinţat regiunile, pentru că i s-a părut că acestea fiind prea „mari”, pot face concurenţă puterii centrale (adică în final puterii sale personale), şi a reintrodus judeţele considerând că acestea fiind „mici”, el şi familia sa le poate controla mai uşor, edificiul a adăpostit Consiliul Popular al Judeţului Timiş. La ora actuală edificiul adăposteşte Prefectura Judeţului Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş, precum şi birourile unora dintre instituţiile şi serviciile aflate în subordinea lor. Stil arhitectural : Modern cu elemente clasiciste. Expresia plastică a faţadei simetrice este determinată de coloanele angajate, aparţinând ordinului corintic „colosal” (pe trei niveluri – la et. I, II şi III). Pentru că s-au utilizat unele procedee de compoziţie practicate în Germania în aceeaşi perioadă, unii cercetători încadrează clădirea în „curentul fascist” al arhitecturii moderne. Ornamentaţiile sunt destul de sobre, pe faţadă cele mai interesante sunt capitelurile coloanelor. Doar pe părţile laterale se observă casete repetitive cu reliefuri de inspiraţie populară: un ţăran şi o ţărancă.
Biserica Evanghelică - Biserica Evanghelică Luterană e situată în Piaţa Ionel I.C. Brătianu (aproape de Fântâna Punctelor Cardinale), mai exact pe str. Ionel I.C. Brătianu nr. 3. Ca şi datare unele surse indică 1831 (probabil anul primului proiect), majoritatea surselor indică 1837 – 1839. Stil arhitectural :Stil clasicist. Semnificativi sunt pilaştri dorici pe două niveluri ai faţadei, frontonul triunghiular, precum şi pilaştri ionici ai turnului. Acoperişul turnului, de factură neobarocă, a fost probabil supraînălţat în anul 1902. Arhitectul clădirii a fost arh. Anton Schmidt
Palatul Postei ; Adresă : Bd. Revoluţiei din 1989 nr.2 ; Datare : Aut. Construire 15.04.1911, racord canalizare 1.09.1913, racord apă 28.05.1914. Funcţiuni actuale :Diferite direcţii şi oficii ale poştei ; Stil arhitectural : Stilul anilor 1900, curentul szeceszió geometrizat. Din pd.v. plastic, parterul serveşte ca un soclu pentru coloanele pe două niveluri de la etajele I şi II.